Stau singura pe un drum marginit, in ploaia crunta, fara acoperis, fara caldura..doar eu si raceala morbida a "inexistentei umane". Ochii imi sunt iesiti din orbite, iar lacrimile imi ingheata pe obrajii rosii.
Se preling, una cate una.
O ultima cioara croncane sinistru.
Agonie, tristete, dezamagire, oameni importanti din viata mea prea dusi "pe apa sambetei"....de ieri?
Ma vad...plutind pe albia unui rau, se observa pestii sub mine, merg si ei la vale.
Parul meu negru, ochii verzi-gri-albastri cei mai probabil se uita in gol, in ei parca se citesc ultimele ore din viata ..Ultimele 24.
Inmormantarea "fetei cu parul de aur" si a celelaltei "cu parul...negru".
Alge, nevertebrate, plutesc, sug din mine.
Hainele imi sunt rupte, in sange manjite de viata folosite.
Dar inainte de asta..cu exact 24 de ore h...
Era ultima persoana dintr'un cortegiu funerar, inca o data ultima...In ultimele luni.
Avea pe ea o haina lunga de stofa pana la genunchi, pantalonii negri si un tricou pe care scria "too fast to live, too young to die".
Isi conducea prietena, sora....mama..poate...si altele pe un ultim drum.
Nu era loc de lacrimi...cum sa fie cand ea insasi vroia sa urmeze acelasi lucru..
Privea...multimea vida. Un baiat anume care plangea, urla. Prietenii, rudele, tatal..si de ce nu poate si mama. Toti isi aveau capul in barbie, unii plangeau..altii vorbeau.."Atat de tanara".
Privea bulversata, stupefiata printre ciresii ai caror petale cadeau, ploaia si picaturile ei mari...cum cadeau nesimtit pe corpul ei, a lor..a fetei...
"Nu.." isi zise. Cu o voce joasa, blocandu'se in mijlocul drumului.
Socul era atat de mare incat respiratia, ii era sacadata, smulsa parca cu forta...cineva cu siguranta ii tragea de ultimile fire de viata.
Simtea greutatea ploii reci pe corpul mic, stropii mari, sulite pareau in contact cu corpul ei.
Privi inapoi..si nu gasi nimic. Doar o masa de cruci, morminte si cavouri. Toate pictate in griuri reci, macrabe, nocturne.
Pe aleea din fata imaginatia'i bogata vazu vechii prieteni imaginari.. sau..nu..erau spiritele celor morti.
"Oi....nana...nana/knock-knock nana/knock-knock" uite'o pe ultima decedata..cu privirea'i trista. AI zice ca zambeste dar de fapt fata ii foarte rece, ai zice ca plange dar ochii sunt goi, prea goi. Imbracata intr'o rochie alba deasupra la genunchi, cu un sal mare alb, peste umeri lasat, parul lung, desprins. Ochii ii are inlacrimati si apoi nimic...gol, pustiu.
A disparut.
Apare in fata ei... E mai palida la fata, ochii ii sunt atat de tristi incat ai vrea sa nu ii mai vezi, pentru ca te doare..si ah te doare...dar se uita si ii priveste..cine stie cand are sa ii mai vada. Nu conteaza, o sa se vada...dincolo.
Sunt multe de zis, dar hey ce importanta are?! Tot egocentrism se cheama.
"nana-chaaan..."
SI apoi cealalta persoana imaginara, inalta...supla cu haine de iti creeaza impresia ca e "frantuzoaica" nu alta ..Parca ar spune "my dearr"...cu r-raitul ei..vechi...dulce, seducator. Schiteaza un zambet. Macar atat.
Se uita atenta la persoana din sicriu, apoi la fata cu palton...apoi la fata cu parul lung.
Ii zambeste, isi zambesc. Apoi cald si sincer fetei vii, mutandu-si ochii spre o groapa de 3 metri. Un copil...un inger in loc de statuie, sta pe post de cruce.
Ea.."victima a societatii umane" caci asta e, le priveste superior, nonsalant si apoi contureaza un zambet victorios cand se uita la groapa, plina de tenebre.
Urla catre ele, in timp ce mainile ii zboara frenetic pe langa corp, ochii i se agita ciudat apoi se invarte turbata pe acolo si racneste, racneste..urla..tipa..si sopteste..
"Nu puteti scapa de mine, vin dupa voi" "M-ati auzit?" "Vin dupa voi!"
Se lasa pe genunchi si zbiara, descreierata, disperata.
Nu se mai aud sunete de pasi, oameni..sau spirite, totul e pustiu.
Ploua, e intuneric..si e cimitir.
Se lasa invinsa.
Isi scoate din rucsac inca o sticla de vin, a 4 sa fie?
"My secrets friends...take me back to river. SO we could swim forever"
I'm coming!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu