Start si stop!

"Ma intreb oare cati altii isi vor sadi samanta in tine. Cati altii vor gusta din fierbintele lichid ce'si poarta valurile in tine si cati altii vor putea purta dezbateri cu interiorul, muscand din inocenta ta."
Ma opresc.
Gandesc.
Inspir.
Expir.
Trag fumul pe gura.
Il arunc inapoi afara pe nas, sub cerul negru instelat.
Ploua.
Bate vantul.
E frig si e urat..
Melancolie.
Singuratate.
Rece.
Foarte rece...
Distanta.
Mile.
Ani si mari.
Tu.....si eu.
Ah am uitat. Ne mai indeparteaza ceva, cei 3 metri de pamant de deasupra ta.

Gandaceii mici, negri si infecti ce isi tarasc piciorusele scarboase pe pamantul de deasupra. Puiul mort de vrabie, pe cale de putrezire.
Viermii uzi, slinosi, jegosi ies din pamantul tau si inghititi mai apoi de pasarile flamande, pradatoare.
Nu iti face griji inca nu au ajuns la tine.
Ba da! Ma contrazic singura. Uite unul, crapa lemnul, musca buza.
Uite altul...ah oribil, ti-a intrat in nara!
Si inca unul....si inca. Inca!
Iar altul vegheaza. Descompunerea ta ca si persoana e pe cale de a fi implinita.
Perfect! Perfect!
"Haideti mai repede, terminati si cu asta. Terminati-l ". Spuse viermele superior.
"Pana nu se scoala si va termina iar sacul ala de carne si oase de pe solul negru de peste noi."
"Ah...ce dragut, dar cat de dragut. Impresionant chiar. Vezi tu, in momentul asta natura, universul si tot ce ma inconjoara si ce te inconjura, ma ajuta la indepartarea ta de pe fata Planetei".
"Of...si era atat de usor"
Acum te las, te parasesc. Iti arunc un ultim crin.
Hai......."pa" ca m'ai plictisit!